15 martie 2017

SCORUŞELE, arma naturii împotriva cancerului

Fructele scoruşului conţin cei mai puternici antioxidanţi şi luptă eficient cu bolile de inimă, diabetul şi cancerul de colon.





Scoruşele sunt fructe prea puţin cunoscute la noi, deşi le găsim prin păduri. Cîţiva fermieri au realizat importanţa medicinală a arbustului şi au început să-l cultive la scară largă. Beneficiile pe care le avem de pe urma scoruşelor este imens. 

Aceste fructe, negre sau roşii, denumite şi aronia, s-au dovedit a fi rezervoarele cele mai bogate în antioxidanţi. Practic, reprezintă antidotul pe care natura l-a prevăzut pentru cancer. 

Cercetătorii au descoperit că, dintre toate fructele, aronia are cea mai mare capacitate de a neutraliza radicalii liberi, graţie antioxidanţilor extrem de puternici din compoziţia fructului. Aronia sau scoruşe, sub oricare dintre denumiri le-am găsi la magazinele naturiste, aceste bobiţe pline de vitalitate merită introduse ca terapie preventivă în lupta cu cumplita maladie a cancerului.

Scoruşe sau aronia


Aronia este un arbust originar din regiunile reci ale Americii de Nord, care poate trăi chiar şi 100 de ani. Face parte din familia Rosaceae şi este recunoscută sub denumirile americane de Black Chokeberry sau Redberry. Arbustul a fost adus de ruşi în Europa şi cultivat pe suprafeţe impresionante. 

În România se numeşte scoruş, dar este cultivat mai mult în scop ornamental. Este foarte rezistent la frig, priindu-i chiar şi în Siberia. Datorită proprietăţilor curative, aronia a fost introdusă în dieta cosmonauţilor ruşi în anul 1959. 

Cel mai util în medicină este Aronia melanocarpa (Photinia melanocarpa), arbust cu fructe negre şi înălţime de cel mult 2 metri. Aronia arbutifolia (Photinia pyrifolia) are fructe roşii şi creşte între 2 şi 4 m înălţime. 

Mai există şi aronia de culoare mov Aronia prunifolia (Photinia floribunda), un hibrid rezultat din cele două soiuri. În scop medicinal, folosim frunzele şi fructele de scoruş. 

Cele negre au gust astringent, uşor amărui. Tipul roşu e ceva mai dulce. Deoarece mai există şi alte specii de scoruş, criteriul de diferenţiere îl constituie frunzele. De exemplu, scoruşul de munte are frunze compuse, la celelalte specii sînt simple. Frunzele seamănă cu frunzele de cireş. Toamna, după primele îngheţuri, devin roşii purpurii.

20 de tone la hectar


În ultimii ani, scoruşul a devenit o idee de afacere surprinzător de profitabilă şi la români. Planta nu este pretenţioasă la căldură, rezistă la îngheţ, boli sau dăunători. Aroniei îi place zona de munte, cu sol umed şi acid, unde poate fi şi cultivată. 

Fiind rezistentă la frig, fructele se pot recolta pînă toamna tîrziu. Scoruşul se plantează toamna sau primăvara devreme, dar şi iarna, cu condiţia ca solul să nu fie îngheţat şi plantele să nu fi început să vegeteze. Se înmulţeşte prin seminţe sau altoire. Puieţii pot fi achiziţionaţi din pepiniere. În luna mai arbustul are flori mici albe, asemănătoare florilor de cireş, iar înflorirea durează aproximativ 10 zile, polenizarea fiind făcută de albine.

 Fructele se coc în august. Perioada de recoltare recomandată este la sfîrşitul lunii august. În primul an pot fi obţinute 100-200 kg de fructe/ha. În anul doi, dublu, iar în al zecelea an, productivitatea poate fi chiar şi de 22 tone/ha. Într-un kilogram intră între 1.000 şi 1.600 fructe. Dintr-un kilogram de fructe pot fi stoarse aproximativ 600 ml de suc, care se păstrează cel puţin un an, dacă se pasteurizează. Sterilizarea nu este utilizată, pentru a păstra aromele naturale de fructe. Scoruşul este o specie meliferă, oferind albinelor nectar şi polen. Producţia de miere este de 30 kg/ha.

Fructe proaspete, uscate, congelate


Fructele arbuştilor sălbatici sînt hrană pentru cocoşul de munte, sturz, urs, jderi, viezuri, scoarţa este preferată de cerbi. Dar arbustul e util şi pentru om, atît în bucătărie, cît şi ca leac. Fructele proaspete de aronia sînt bune pentru a face suc, dulceaţă, sirop sau vin, gemuri, marmelade, paste, lichioruri, compoturi. 

Marmeladă de scoruşe: 1 kg de fructe spălate şi puţin uscate se pisează şi se amestecă cu 700 g zahăr.Se pot adăuga, după preferinţă, măceşe, cătină albă, coacăze negre. Se păstrează la rece şi în loc uscat. 

Fructele de aronia se pun şi la prăjituri, aşa cum se folosesc şi alte fructe de pădure. De asemenea, din fructe se extrage un pigment puternic, folosit în industria alimentară. Pe vremuri, cu aceste fructe se vopseau ţesăturile naturale în negru. Fructele proaspete se pot păstra ca atare în locuri răcoroase (pînă la 5 grade Celsius), ferite de razele directe ale soarelui, pînă la două luni. 

În frigider, îşi păstrează proprietăţile cel mult o săptămînă. Congelarea le mai taie din amărăciune şi le conferă gust mai dulceag. Scoruşele se usucă pe hîrtie, în strat subţire. Fructele uscate pot fi rehidratate în timpul iernii şi apoi folosite la fel ca fructele proaspete. Unii oameni pun scoruşe chiar şi în salate, iar în iaurturile lactate se poate adăuga suc de aronia. Aronia este folosită cu succes şi în industria frumuseţii: se produc săpunuri cu aronia şi diverse tipuri de creme solare. 

Ceai, pulbere, suc


Din fructele uscate, la fel ca şi din cele proaspete, se poate face ceai, dar prin fierbere o parte dintre vitamine vor fi distruse. Infuzia se prepară dintr-o lingură de fructe la o cană cu apă fiartă. De aceea, cel mai indicat pentru menţinerea proprietăţilor fructelor este sucul de aronia. Dacă este obţinut prin presare la rece, păstrează din proprietăţile antioxidante şi din conţinutul de vitamine. Pentru a accepta mai uşor gustul, aronia poate fi mixată împreună cu alte fructe, mai acrişoare sau dulci. Masa obţinută după stoarcerea sucului poate fi îndulcită şi pregătită ca gem sau dulceaţă, care au, de asemenea, proprietăţi medicinale. 

Sucul este indicat să fie consumat cu jumătate de oră înainte de masă, cîte 50 ml de 3 ori pe zi, timp de 20-30 de zile, timp de cel mult o lună.

Crude, scoruşele pot fi mîncate de trei ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale. Fructele uscate de aronia pot fi consumate cel mai bine ca o gustare sănătoasă între mese. 

Pulberea de aronia poate fi luată cu apă, miere, iaurt, cereale cu lapte. Sucul obţinut din fructe este folosit la acidularea laptelui pentru sugari. Ceaiul din frunze, cu adaos de miere şi lămîie, are un efect foarte revigorant. La un litru de apă clocotită este suficient să adăugaţi 5-6 frunze, se acoperă vasul şi se lasă să se răcească.

Cel mai puternic antioxidant


Fructele de aronia conţine cel mai mare nivel de antociani (pigmentul care le dă şi culoarea neagră-purpurie), comparativ cu alte vegetale. Scoruşele negre conţin de două ori mai multă antocianine decît afinele sălbatice. Antocianinele ajută planta să combată dăunătorii şi infecţiile, dar au efecte extraordinare şi la om.

 Studiile ştiinţifice au demonstrat că alimentele bogate în antocianine inhibă enzimele care descompun colagenul, reduc alergiile. Conţinutul de antioxidanţi din scoruşe e de 15 ori mai mare decît la afine, îl depăşeşte pe cel al merişorului şi rodiilor. Fructele sînt bogate şi în proantocianine (antioxidanţi care se găsesc şi în seminţele de struguri) şi acid chinic (de 10 ori mai mult decît în merişor). 

În tabelele care conţin valoarea ORAC (Oxygen Radical Absorbtion Capacity), valoare ce determină capacitatea antioxidanţilor de a neutraliza radicalii liberi, aronia are un scor de 80 de unităţi, cel mai ridicat dintre toate fructele (287). Un studiu care a analizat extracte bogate în antociani din struguri, afine şi aronia a demonstrat că toate cele trei extracte inhibă dezvoltarea celulelor canceroase, însă efectul aroniei e cel mai puternic. Reduce rata de dezvoltare a tumorii în cancerul de esofag cu 60%, iar în cancerul de colon cu 80%.


Minerale şi fibre


100 ml de suc de aronia pe zi sînt suficiente pentru a acoperi nevoia zilnică de substanţe vitale. 100 de grame de fructe de aronia uscate oferă 16,9 grame de fibre, macro-nutrienţi esenţiali. Fibrele nu sînt digerate imediat şi trec aproape intacte prin tractul digestiv, acesta fiind şi motivul pentru care sînt asociate cu proprietăţi sănătoase unice. Digestia e astfel îmbunătăţită, colesterolul scade şi problemele legate de nivelul zahărului în sînge sînt mai rare. Din acest motiv, aronia este benefică şi pentru persoanele cu diabet. În sucul de aronia sau fructul proaspăt, cantitatea de fibre este mult mai mică decît în aronia uscată. 

100 g din aceste fructe vor acoperi necesarul de acid folic, foarte important pentru femeile însărcinate. Manganul este conţinut în proporţie mare (32% din doza zilnică recomandată). În aronia mai găsim şi potasiu, calciu, magneziu şi zinc, în cantităţi mai mici. Aronia conţine foarte mult fier. În 100 grame fructe găsim 93% din aportul zilnic recomandat de fier. Fierul este foarte important în stimularea sistemului imunitar, aducînd mai multă energie şi stimulînd funcţia endocrină.

Mai multă vitamină decît în oricare alt fruct


În ceea ce priveşte conţinutul de vitamine, scoruşele sînt rezervoare importante din aceste substanţe benefice sănătăţii. Aronia oferă 35% din doza zilnică recomandată de vitamina C. O recompensă foarte generoasă, deoarece vitamina C susţine producerea de colagen, ajută imunitatea şi reduce inflamaţiile. Vitamina C favorizează absorbţia fierului, vindecarea rănilor, intensifică funcţionarea sistemului imunitar. Aronia conţine şi vitaminele K, A, E şi B9. Asta înseamnă că oasele, pielea şi vederea vor fi protejate. Conţinutul în vitamina P (care ajută la fixarea vitaminei C în organism) este mai ridicat decît în orice alt fruct (de 5 ori mai mult decît în struguri). Vitamina P are, de asemenea, efect antioxidant. În plus intensifică circulaţia sanguină, întăreşte firele de păr, reducînd astfel riscul de hemoragii. Stimulează metabolismul. 

Vitaminele B din aronia neagră influenţează procesele de creştere şi reproducere. Asigură aspectul sănătos al pielii şi unghiilor, alungă senzaţia de oboseală resimţită la nivelul ochilor. Aronia reduce tensiunea arterială, diminuează nivelul de colesterol şi trigliceride. Fructul e necesar şi în vederea unei bune funcţionări a sistemului nervos. Vitamina B6 din scoruşe este indispensabilă în procesul de formare a anticorpilor şi a globulelor roşii. Stimulează absorbţia grăsimilor şi proteinelor, favorizează procesul de producere a acizilor nucleici cu rol de întîrziere a îmbătrînirii.

Agent distructiv al radiaţiilor


Scoruşul negru, înainte de toate are proprietati anti-inflamatoare cu rol în combaterea bolilor distructive ca atacul de cord, cancer, boli metabolice, cauzate de procese de inflamaţie. Fiind un foarte bun antioxidant, aronia luptă împotriva radicalilor liberi responsabili de apariţia cancerului sau a bolilor cardiovasculare. 

Antioxidanţii din fructele de aronia previn mai multe boli degenerative şi ajută la încetinirea îmbătrînirii, în general. Mai mult, salvează pielea de la efectele dăunătoare ale poluanţilor, fumului de tutun, radiaţiilor ultraviolete ale soarelui şi ale altor factori care pot produce radicali liberi în corp. 

Protejează organismul de radiaţiile zilnice şi de radiaţiile ultraviolete. Sînt indicate celor care folosesc mult telefonul mobil, calculatorul sau sînt fani TV. Elimină metalele grele (plumb, cobalt) şi alte toxine datorate unei alimentaţii greşite, cu mulţi aditivi, afînători, potenţatori de gust, de culoare şi conservanţi chimici. Aronia detoxifiază întregul organism şi ajută la combaterea stresului oxidativ. Datorită conţinutului de inulină, fructele de aronia sînt recomandate în diabetul de tip II.

Tonicul inimii şi al întregului corp


Fructele de aronia sînt recomandate în multe afecţiuni: măresc rezistenţa şi elasticitatea vaselor sanguine, susţin o bună circulaţie la nivel cerebral. Scoruşul negru este indicat în terapia maladiei Alzheimer. Fructele de scoruş negru sînt recomandate în prevenirea instalării trombozelor, în inflamaţia ochiului (uveită), ciroze hepatice. Aronia este de asemenea ideală pentru sistemul circulator, întărind vasele sangvine şi prevenind apariţia bolilor de inimă. Un pumn de fructe de aronia face minuni în răceli, crescînd imunitatea.

 Protejează împotriva virusurilor şi dezvoltării Staphylococcus sau Escherichia coli. Astfel, aronia este foarte bună pentru sănătatea tractului urinar. Combate cu succes toate infecţiile urinare care produc durere în timpul urinării sau nevoia continuă de urinare. Sucul de scoruşe este un excelent tonic general, detoxifiază, are efect antihistaminic, este un bun antiinflamator şi anticancerigen, stimulează regenerarea musculară şi osoasă. 

Proprietăţile antiseptice ale sucului de aronia îl recomandă ca remediu puternic în răceli, prevenirea infecţiile virale şi bacteriene. Fructele de aronia au un efect tonic general, înviorează, cresc vitalitatea, scad nivelul hormonilor de stres, calmează şi întreţin buna dispoziţie. Sînt recomandate în dietele sportivilor, ale copiilor care prezintă insuficienţă de iod, ca antialergice, datorită proprietăţilor antihistaminice. Purifică sîngele şi sînt recomandate în dietele antiage.

Contraindicaţii


Conţinînd o doză mare de antioxidanţi, consumul de aronia este recomandat să fie echilibrat şi numai la recomandarea medicului. În cazul fructelor uscate, este indicat un consum de cel mult 30 de grame pe zi. Bolnavii de ulcer gastric şi duodenal şi cei cu un grad ridicat de coagulare a sîngelui ar trebui să nu consume aceste fructe. Fructele proaspete de scoruş de munte pot cauza anumitor persoane diverse reacţii adverse, precum dureri stomacale, vărsături, senzaţie de greaţă, diaree sau leziuni renale.

Scoruşul roşu


 Hippocrate recomanda scoruşele roşii ca remediu benefic în deranjamentele intestinale. Bogate în tanin, zaharuri naturale şi vitamina C, scoarţa, frunzele şi boabele arborelui pot fi folosite cu succes în diferite tratamente naturiste. Infuziile preparate din boabe uscate sînt indicate bolnavilor de tuberculoză pentru a le calma simptomele. Se beau două căni pe zi. Într-o sticlă se prepară o tinctură din boabe proaspete de scoruş, peste care se toarnă alcool. Se lasă la macerat timp de zece zile, după care se administrează cîte 50 ml de soluţie, diluată în puţină apă. 

Bolnavii cu infecţii ganglionare trebuie să facă acest lucru de trei ori pe zi, înainte de masă. Ceaiul din boabe de scoruş este indicat copiilor care au nevoie de vitamine. Pentru ca tratamentul să fie eficient, licoarea naturistă trebuie băută zilnic, două săptămîni. În reumatism, se foloseşte pulberea din scoarţa arborelui, flori, fructe uscate. Se fierb zece minute în apă, apoi se strecoară. Se beau două căni pe zi, pentru a trata durerile reumatismale.

Scoruşul de munte


Scoruşul de munte sau Sorbus aucuparia este un arbore din aceeaşi familie cu măceşul şi creşte mai ales în zona de munte şi de deal. În popor, fructele erau folosite pe post de diuretic, colagog şi hemostatic. Cu sucul proaspăt era tratată dizenteria. 

Fructele uscate erau folosite în caz de reumatism, afecţiuni hepatice şi ale vezicii biliare. Scoruşul de munte sporeşte imunitatea, calmează tusea şi stopeză diareea şi senzaţia de rău de stomac. Se recomandă şi în cazuri de constipaţii cronice însoţite de afecţiuni ale căilor biliare. Preparatele din scoruş sînt bune şi în hemoroizi, balonări, bronşită, colici intestinale, gastrită cu hipoaciditate, gingivite, hipovitaminoze, migrene, spondiloză, tuse sub formă de decoct şi tinctură de fructe, infuzie de fructe.

loading...
Site-ul www.sanatoszidezi.ro conține informații care au caracter pur informativ și nu înlocuiesc sub nicio formă consultul medical sau diagnosticul de specialitate.
Consultarea medicului este singurul mod prin care afecțiunile de care suferiți pot fi tratate.

Urmăriți-ne prin Email

Articole recente

recentposts

Articole aleatorii

randomposts